Prima regula a frumuseţii, curaţenia, a fost descoperita şi redescoperita de toate popoarele lumii, în toate stadiile de dezvoltare a umanitaţii.
Necesitatea curaţeniei a aparut instinctiv la omul primitiv, care a încercat, prin mijloacele naturale care îi erau la îndemana, sa îndeparteze stratul de mizerie care îi sufoca pielea.
În zonele calduroase, oamenii se spalau mult şi foloseau diverse substanţe în loc de sapun. Chiar şi în deşert, acolo unde nu se gasea apa, corpul era curaţat cu nisip.
Nici locuitorii ţinuturilor reci nu neglijau acest aspect al existenţei lor. Baia de aburi este o nascocire a baştinaşilor ţinuturilor artice. În antichitate, folosirea bailor calde pentru spalarea trupului era un obicei zilnic, de multe ori facandu-se chiar exces.
La Roma s-au construit Termele (baile publice), unde locuitorii oraşului aveau acces gratuit, împaraţii punand la dispoziţia poporului şi sapunurile, precum şi uleiurile necesare unei bai ca la carte.
Oamenii erau chemaţi prin clopote
La egipteni, pentru prepararea sapunului se folosea o reţeta speciala pe baza de nisip, soda şi leşie, un amestec care avea şi rolul de a întreţine pielea,
catifeland-o.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu