Uleiurile şi emulsiile, între necesitate şi rasfaţ

Traind într-un climat torid, omul preistoric a simţit nevoia de a-şi proteja corpul de razele soarelui. El folosea în acest scop grasimile animale şi uleiurile vegetale.

Alifiile facute din ierburi diverse, ulei de ricin, ulei de palmier, untura, unt şi prafuri metalice aveau rolul de a apara pielea de razele solare, înţepaturi de insecte, vant şi frig.

Mai tarziu, în epoca antica, folosirea emulsiilor şi a uleiurilor devine o adevarata moda, care, însa, era generata de necesitatea de a hidrata pielea uscata datorita excesului de bai.

Pomadele pentru faţa erau aromatizate cu diverse parfumuri de flori, obţinute fie prin încalzirea directa a amestecului gras cu petalele de flori, fie prin fierberea în vin a petalelor pe baia de aburi.

Tot din aceasta perioada, dateaza folosirea grasimii de lana de oaie, ca ingredient de baza al alifiilor pentru corp, preparat care se regaseşte sub forma purificata (lanolina) şi în anumite produse actuale.

Untura de civette (mamifer carnivor), un alt ingredient de baza al cosmeticelor vremii, a fost folosit secole de-a randul şi înlocuit, în timpul Reginei Elisabeta I, cu lavanda şi menta englezeasca.

Pentru hranirea pielii, Cleopatra îşi prepara o masca din mal şi urina, iar contemporanele împaratului Nero foloseau în acelaşi scop excrementele de crocodil. De altfel, balega sau urina erau ingrediente obişnuite ale produselor cosmetice, la popoarele din Africa.

Vasele de ulei, facute din tigva, sticluţele din os şi borcanaşele cu capace (folosite pentru depozitarea cremelor) erau nelipsite din arsenalul cosmetic al doamnelor vremii.